Prima intamplare care imi vine in minte s-a petrecut in vara acestui an, in luna august. Am fost invitat la o familie in Franta pentru o saptamana, iar pentru aceasta am luat avionul pana la Paris si apoi trenul. Dupa aterizarea pe Charles de Gaulle, mi-am recuperat bagajul si am inceput sa analizez zona pentru a vedea incotro sa merg pentru a lua metroul. In drumul meu, eram destul de distras datorita atentiei cu care priveam diverse indicatoare, dar si datorita castilor din urechi. La un moment dat ma trezesc cu o tipa mica, indesata si brunetica(ca sa nu zic tuciurie) in fata mea care imi arata un clipboard cu o foaie si imi inmaneaza ceremonios un pix. Am ramas putin surprins, insa i-am spus in franceza ca ma grabesc. Tipa se pune in fata mea si imi arata din nou clipboardul. Tura asta il iau si ma uit la foaia respectiva. Era despre o donatie pentru o asociata a surdo-mutilor. Ii fac politicos semn ca nu am bani, ea imi tranteste clipboardul in mana si-mi arata sa scriu acolo. Ii returnez pentru a doua oara "echipamentul", repetand gestul de "no tengo dinero" si ma indepartez. Nu fac trei pasi de langa personajul respectiv, ca aud un raspicat "du-te dracu" din partea "surdo-mutei".
Am fost extrem de amuzat de intamplarea ca atare, insa in acelasi timp mi-am si pus serios intrebarea daca se merita sa spun sau sa cred ca sunt mandru ca sunt roman...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu